A apărut la Editura Universității din București volumul Italia și construcția europeană: politica externă italiană în primul deceniu postbelic (1945-1955), de Mihaela Mustățea, asistent de cercetare în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Mihaela Mustăţea este doctor în istorie, titlu obținut cu teza Italia şi construcţia europeană, susţinută la Facultatea de Istorie a Universității din Bucureşti în anul 2013.
Europa instituțională coordonată de la Bruxelles nu s-a născut întâmplător, ci a pornit de la o idee și o conștiință europeană. Ideea construcției europene nu a fost o emanație „spontană” a timpurilor noastre, ci a reprezentat o constantă preocupare a gândirii intelectualilor europeni care au așteptat momentul propice pentru ca ea să prindă contur. Unul dintre principalele centre de gândire a fost Italia, mai ales în perioada de constituire a statului național – Il Risorgimento. Atunci, gânditorii italieni ajunseseră să afirme că numai o mișcare europeană ar fi putut reprezenta o soluție posibilă pentru rezolvarea problemelor naționale, mai ales cele legate de construcția națiunii.
Astăzi se vorbește mult despre procesul de integrare europeană și despre problemele pe care această integrare le comportă. Mai mult decât atât, a apărut la nivelul opiniei publice europene și la cel al establishment-ului politic nu numai un euroscepticism virulent, ci și scenarii posibile și probabile de părăsire a spațiului comunitar. O reîntoarcere la rădăcinile construcției europene, la teoreticienii și părinții fondatori ai Europei, la cei care au conceput și proiectat în termeni de unitate continentul european ar putea să ne reamintească că, fără un angajament de natură politică din partea statelor, construcția europeană s-ar putea nărui într-o clipă.
Lucrarea își propune să analizeze principalele etape ale procesului istoric și diplomatic al integrării europene, din perspectivă italiană. Cartea abordează o temă extrem de puțin tratată în România și anume contribuția Italiei și a rolului elitelor sale politice la procesul de construcție europeană, precum și analiza mecanismelor de decizie politică și a strategiilor diplomatice, care au condus la definirea noului statut al peninsulei, în cadrul relațiilor internaționale, după cel de-al doilea război mondial.
Momentele propuse spre analiză științifică sunt cele recunoscute de către specialiști ca fiind puncte de răscruce în conturarea politicii externe postbelice italiene: tratatul de pace cu întreaga sa dezbatere din epocă, participarea Italiei la Planul Marshall, Pactul de la Bruxelles și refuzul angajării Italiei, aderarea la noile organizații europene și euro-atlantice: Consiliul Europei și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, precum și elementele centrale din cadrul negocierilor Planului Schuman și implicit crearea și aderarea Italiei la Comunitatea Economică a Cărbunelui și a Oțelului.
Cartea Italia și construcția europeană: politica externă italiană în primul deceniu postbelic (1945-1955) poate fi achiziționată de la Librăria Universității din București (Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12) sau online de pe site-ul Editurii Universității din București aici.
