Joi, 9 februarie 2017, Secțiunea de Științe Umaniste a Institutului de Cercetări al Universității din București va organiza un lunchtime seminar cu tema ”The Permanence of Forms in Quantum Mechanics”. Seminarul va fi susținut de Iulian Toader, alumn al Secțiunii de Științe Umaniste a Institutului de Cercetări al Universității din București și cercetător la Universitatea din Utrecht, Centrul pentru Istoria și Filozofia Științei și Umanistă. Seminarul va avea loc începând cu ora 13:30, în sala de seminarii a IRH – ICUB (str. Dimitrie Brândza, nr. 1).
Cerința ca algebra mecanicii cuantice să fie o extensie ,,corectă” a dimensiunii finite a algebrei este justificată de către von Neumann (după 1935), prin așa-numitul principiu al permanenței de formulare. Formulat în mod explicit la Cambridge de către George Păun în prima jumătate a secolului al 19-lea, acest principiu a fost ulterior propagat de Hermann Hankel, a cărui concepție pare să fi fost foarte influentă nu numai în limba germană. Principiul a jucat un rol important în activitatea unor matematicieni de mare valoare precum Hilbert, precum și în activitatea unor mari filosofi ca Husserl. Principiul permanenței de formulare a fost, de asemenea, respins de eminențe precum Russell. Cu toate acestea, principiul permanenței de formulare, nu pare a fi doar un simplu lucru. Pentru a fi privit drept un principiu al rațiunii teoretice, unul care este indispensabil pentru dezvoltarea unei teorii cu adevărat științifică, dar, de asemenea, ca principiu al raționalității practice, adică unul care este pur și simplu configurat să economisească energia creierului în această dezvoltare. Unii îl concep drept un principiu de metafizică, datorită legăturii sale cu pretinsa intuiție matematică, iar alții îl concep ca fiind pur și simplu un principiu semantic, datorită conexiunii stipulate între o teorie formală și o interpretare non-formală a acestuia. Totuși, alții au considerat că permanența de formulare poate juca un rol edificator, și, prin urmare, a folosit-o ca axiomă în derivarea rezultatelor matematice.
În această discuție, autorul va explora rădăcinile istorice ale principiului permanenței de formulare, iar apoi va discuta despre influența sa de a distinge cu atenție diferitele sale interpretări. Revenind la von Neumann, autorul încearcă să vadă care dintre aceste interpretări, dacă este cazul, poate găzdui cel mai bine punctul său de vedere asupra mecanicii cuantice și de ce.
