Cartea Moartea şi lumea românească premodernă. Discursuri întretăiate, semnată de conf. univ. dr. Cristina Bogdan, prodecan al Facultății de Litere, a fost nominalizată la Premiile revistei Observator cultural, la secțiunea Eseistică / Publicistică, pentru cea mai bună carte a anului 2016.
Apărut la Editura Universității din București anul trecut, volumul constituie o analiză amplă a reprezentărilor morţii în spaţiul românesc, decelate la confluența mai multor domenii: literatură română premodernă, iconografie religioasă, cultură populară. Cele nouă capitole ale cărții surprind fațetat fenomenul morții în lumea românească a secolelor XVIII-XIX, arătând în paralel felul în care un subiect tabu s-a convertit treptat într-o autentică disciplină științifică (thanatologia).
Demersul de cercetare s-a construit nu numai în jurul unei investigații de natură bibliografică, ci și pe baza unor vaste anchete de teren, desfășurate pe parcursul a 15 ani, pe la bisericile și mănăstirile muntenești, pentru punerea în lumină a unui surprinzător de divers material iconografic, restituit succint în ilustrațiile cărții și în catalogul de imagini care încheie simbolic volumul.
,,Recent, din şcoala formată la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, a apărut o contribuţie esenţială la domeniul studiilor tanatologice dedicate lumii româneşti: o cercetare amănunţită de istoria mentalităţilor, literatură română veche, iconografie şi studii culturale, a cărei autoare, Cristina Bogdan, se distinge de ani de zile printr-o admirabilă activitate desfăşurată pe toate palierele profesiei universitare.” (România Literară)
,,Concentrându-se pe surse mixte, iconografice şi literare, dar şi pe descompunerea unor contexte culturale sau a unor fracturi epistemologice care explică amploarea şi decompresia afectelor legate de evenimentul mortuar, studiul Cristinei Bogdan este o paradoxală revelaţie a entuziasmului cu care privirea evaluează şi generează sens, dincolo de limitele semnificaţiilor pe care omul le naşte. Senzaţia unei prezenţe constante a autoarei în naraţiunea pe care o desfăşoară reiese din expunerea detaliată şi plină de afecţiune legată de drumurile şi de evenimentele ce au compus cercetarea: de la găsirea omului cu cheia, paznic al bisericilor, până la deznădejdea descoperirii avarierii progresive a unor spaţii care îşi pierd memoria, discursul este o analiză empatică, în care notaţia este dublată de o subnotă afectivă, ce contrabalansează sobrietatea de fond a descrierii antropologice.” (Observator cultural)
,,Cartea Cristinei Bogdan ne amintește cu încântare că o linie de descendență științifică, ce coboară spre Hasdeu și Gaster, Cartojan și Bianu nu a fost părăsită de savanții tineri ai României și că, vorbind despre moarte în cartea ei, profesorul bucureștean proclamă bucuria victoriei vieții, ca și când ar modifica troparul pascal într-o altă formă culturală, cu carte pre moarte călcând. ” (Ramuri)
