Universitatea din București se arată îngrijorată de decizia Ministerului Educației Naționale de a renunța la manualele alternative pentru elevii din învățământul preuniversitar și de a reintroduce manualul unic. Universitatea din București atrage atenția asupra impactului negativ major pe care manualul unic îl va avea asupra dezvoltării și educării tinerilor români.
Manualul şcolar este o resursă educațională care serveşte, în egală măsură, elevilor şi cadrelor didactice. Având în vedere stilurile cognitive diferite şi ritmurile de învăţare diverse ale elevilor, oferirea de manuale alternative este esențială.
Manualul școlar este conceput pentru a orienta și ghida învăţarea elevilor. Este bine știut faptul că nu pentru toţi elevii sunt adecvate aceleaşi modalităţi de prezentare şi de organizare a conţinuturilor, tot așa cum nu toţi elevii au aceleaşi experienţe anterioare de cunoaştere. În aceeași măsură, nu pentru toţi elevii sunt relevante, în viaţa de zi cu zi, aceleaşi achiziţii ale învăţării.
Existența manualelor alternative asigură elevilor accesul la o varietate de instrumente de învățare, lucru care permite profesorilor posibilitatea de a alege acele resurse de învățare care răspund cel mai bine particularităților și nevoilor elevilor lor. Atragem atenția că revenirea la manualul unic va avea ca efect major promovarea unui sistem de educație care va uniformiza, în loc să accentueze și să susțină stimularea creativității și a individualității elevului.
Pentru dobândirea competenţelor de către elevi nu pot fi prescrise modalităţi unice de învăţare. Pentru fiecare dintre modelele didactice folosite de profesori pot fi identificate diverse posibilităţi de a le transpune într-un manual şcolar sau într-un material-suport de învăţare.
Dezideratul oricărui sistem național de educație trebuie să fie acela de a valorifica, susține și promova potențialul individual, creativitatea și spiritul critic ale fiecărui individ. Semnalul de alarmă pe care îl tragem este acela că revenirea la manualul unic reprezintă calea sigură spre eliminarea pluralismului de idei în școala românească.
Apreciem că pentru îmbunătățirea calității manualelor școlare se impun câteva măsuri, printre care enumerăm:
- revizuirea instrumentelor utilizate pentru evaluarea calităţii proiectelor de manuale şcolare alternative și adaptarea acestora la specificul nivelului de şcolarizare, chiar la specificul disciplinelor de studiu (de exemplu, evaluarea manualelor şcolare pentru gimnaziu, cu aceleaşi instrumente cu care au fost evaluate manualele şcolare pentru învăţământul primar, pune sub semnul întrebării rezultatele evaluării);
- revizuirea întregii metodologii de evaluare a calităţii proiectelor de manuale şcolare alternative, cu accent pe adecvarea întregului proces de evaluare la specificul a ceea ce se evaluează;
- profesionalizarea evaluatorilor de manuale şcolare;
- prevederea unor instrumente de metaevaluare, cu ajutorul cărora să fie evaluate procesul de evaluare a manualelor şcolare, instrumentele folosite în cadrul acestuia, rapoartele de evaluare realizate de către evaluatori;
- formarea autorilor de manuale şcolare.
Este, totodată, necesară evaluarea sistematică a impactului manualelor şcolare şi resurselor educaționale auxiliare, atât asupra activităţii cadrelor didactice, cât şi asupra rezultatelor învăţării elevilor. Rezultatele unor astfel de evaluări de impact ar trebui să fundamenteze orice decizie cu privire la manualele şcolare.
Privind lucrurile într-o perspectivă mai amplă, considerăm că o reală îmbunătăţire a sistemului naţional de educație trebuie să plece de la abordarea cu seriozitate, de către decidenți, a câtorva teme majore, printre care calitatea planurilor-cadru, a programelor şcolare şi a formării cadrelor didactice.
Științele educației arată că evaluarea rezultatelor învăţării elevilor, atât cea curentă, cât și cea la nivel naţional, este bazată pe cele două documente mai sus menționate. Un element esențial pentru modul în care este urmărit progresul școlar al elevilor îl reprezintă calitatea evaluării performanţelor şcolare ale elevilor. Având în vedere ineficiența modelului actual, considerăm că se impune îmbunătățirea acestuia, prin adoptarea de standarde de evaluare pentru diferite niveluri de performanţă – minimal, mediu, maxim –, instrumente de evaluare riguroase, formarea de competenţe în rândul cadrelor didactice în privinţa evaluării elevilor.
Nu în ultimul rând, aducem în discuție și nevoia standardelor curriculare de evaluare, a referenţialului pentru evaluarea elevilor pentru fiecare disciplină, care ar putea asigura nu doar echitatea în evaluarea elevilor, ci ar genera şi îmbunătăţirea conținutului manualelor şcolare.
Cu aceeași seriozitate trebuie abordată și formarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, care să le permită acestora să utilizeze metode noi de învățare, corelate cu nevoile de dezvoltare ale elevilor și cu un curriculum modern. Considerăm că se impune un program național de formare a cadrelor didactice, vizionar și care să beneficieze de finanțare sustenabilă.
Universitatea din București este preocupată în mod real de formarea și educarea elevilor români, viitori adulți activi într-o societate cu o dinamică greu de anticipat. De aceea, atenția Universității se îndreaptă și către guvernarea sistemului de învățământ preuniversitar, politicile publice implementate sau cele aflate pe agenda publică.
Universitatea din București își asumă pe deplin misiunea de a contribui la modernizarea României, atât prin formarea de viitori specialiști, cât și prin implicarea în elaborarea de politici publice, în modernizarea practicilor instituționale sau în dezbaterile publice naționale și internaționale.
Declarație de poziție a Universității din București poate fi consultată și aici.
