Pe 1 septembrie 2017 Zoe Petre ne-a părăsit. Profesorul de vocație, cercetător remarcabil, om al cetății prin excelență, precum vechii greci din polisul Atenei, pe care i-a avut atât de aproape, s-a îndreptat către cele veșnice.
Zoe Petre s-a născut în 1940 într-o familie de intelectuali, fiind fiica academicianului Emil Condurachi, profesor de istorie antică și arheologie de la Universitatea din București și a Floricăi Moisil, cercetător la Biblioteca Academiei Române, soră a matematicianului Grigore Moisil.
Universitatea din București, locul în care Zoe Petre și-a petrecut aproape întreaga viață (atât ca student, cât mai ales ca profesor) regretă nespus această plecare dintre noi a omului… Rămâne însă, și aceasta este marea virtute a dascălului exemplar, dedicat cu pasiune meseriei, îndrumător pentru generații întregi de studenți, ce îi poartă o recunoștință neștearsă, discursul fascinant al trecutului, care purta toga severă a erudiției faptelor, dar aducea cu sine, prin farmecul unei oratorii unice, reprezentările legendare ori mitice.
În anul 1961 era preparator la Facultatea de Istorie a Universității din București, în 1990 devenind profesor titular. A fost decan (1990-1996), Șef al catedrei de Istorie Antică și Arheologie (1996-2007), Director al Școlii Doctorale (2005-2010) și din 2010 profesor emerit al aceleiași facultăți.
Volumele (dintre care unul distins cu premiul “Timotei Cipariu” al Academiei Române în 1981), ca și cele peste 200 de studii ori articole științifice, publicate de Zoe Petre, sunt mărturia operei de excepție a unui cercetător recunoscut atât în lumea științifică internă a studiilor istoriei vechi (cu deosebire, a istoriei Greciei antice), cât și în spațiul academic internațional.
A activat în cadrul Societății de Studii Clasice din România (vicepreședinte în perioada 2003-2006), fiind și membru fondator al Societății Române de Antropologie Culturală și al Societății Academice din România. A fost profesor invitat în numeroase universități de prestigiu, precum École des Hautes Études en Sciences Sociales – Centre « Louis Gernet » d’études comparées sur les sociétés anciennes, Paris (1981/1982, 1990/1991, 1994/1995; 2000/2001, 2003/2004, 2004/2005); Harvard University (2001/2002); Columbia University (2002), și membru al mai multor institute ori societăți academice (Association pour l’encouragement des Études Grecques, Franța; Higher Education Support Program – HESP; New Europe College, București; The Association Kalevala for scientific and cultural Romanian-Finnish relations).
Zoe Petre a fost și o personalitate de construcție instituțională. Ca decan al Facultății de Istorie în perioada 1990-1996 a reușit, printr-un efort exemplar, în vremuri tulburi, reînnoirea facultății prin atragerea unor importanți specialiști ca profesori, prin restabilirea și amplificarea legăturilor internaționale ale instituției, prin refacerea programelor de studii (diversificarea disciplinelor predate, introducerea multor cursuri noi, deschiderea unor posibilități largi de opțiune pentru studenți, racordarea conținutului disciplinelor la evoluția istoriografiei mondiale).
Ca membru al Senatului, ca membru al comunității academice a Universității din București, în general, a contribuit, alături de alți mari profesori, la funcționarea, la începuturile lor, ale École Doctorale Régionale en Sciences Sociales de Bucarest (al cărei director a fost în anii 1994-1996) ori Faculté Internationale des Sciences Humaines (actualmente Facultatea de Științe Politice).
Nu în ultimul rând, Zoe Petre a fost un om al cetății. În vremurile tulburi ale anilor 1990, s-a numărat printre vocile cele mai consistente ale spațiului public (a publicat zeci de articole în presa de opinie și în cea culturală), găsindu-se alături de fondatorii Solidarității Universitare (președinte în 2001), ai Alianței Civice, ai Fundației Române pentru Democrație (vicepreședinte). A fost consilier prezidențial în timpul mandatului lui Emil Constantinescu, poziție din care a susținut fără echivoc orientarea politicii externe a României către alianța cu NATO și integrarea în Uniunea Europeană.
S-a remarcat totodată ca director al Institutului pentru Cooperare Regională și Prevenirea Conflictelor (din 2001), membru al Consiliul Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2013-2015) și membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român (2012-2017), fiind deopotrivă parte a board-ului East-West Institute, New York (1997-2000); al Romanian American Action Commission of the International Centre for Strategic Studies – Washington (1997-2001; din 1998, coordonator). Pentru activitatea sa publică și culturală a primit distincții românești și străine: Legiunea de Onoare a Republicii Franceze în grad de Comandor (1999); Ordinul “Dom Infante Enrique” al Portugaliei în grad de Mare Ofițer (1999); Ordinul “Danebrog” cu Mare Cruce al Danemarcei (2000) și Ordinul Național “Serviciul Credincios” Mare Cruce al României (2000).
Deși ne-a părăsit, Zoe Petre rămâne printre noi în amintirea generațiilor de studenți și dascăli care i-au fost în preajmă, dar, cu deosebire, prin moștenirea științifică ce ne-a lăsat-o și va continua să-i inspire pe cei care îi urmează opera.
Deși ne-a părăsit, Zoe Petre rămâne în istoria Universității din București, în istoria științei, în istoria României.
Înmormântarea va avea loc luni, 4 septembrie 2017, de la ora 13:00, la cimitirul Bellu.
Dumnezeu să-o odihnească în pace!
