Inițiat și coordonat încă din anul 2013 de conf. univ. dr. Adina Dragomirescu, asist. univ. dr. Roxana Magdalena Dincă și asist. univ. dr. Valentina Cojocaru, proiectul „Olimpiada de Lingvistică” a obținut în cadrul primei Gale a Premiilor Senatului Universității din București recunoașterea pentru Autorul/Proiectul/Echipa de cercetare cu cea mai mare contribuție științifică cu impact în societate. Sprijinit și oficializat de Ministerul Educației Naționale, proiectul „Olimpiada de Lingvistică” a umplut un gol în studiul limbilor și al lingvisticii din curricula liceală din România și a deschis noi perspective nu numai elevilor cu înclinații literare. Iar rezultatele proiectului nu au întârziat să apară: în cei 5 ani de la inițierea acestuia, elevii au obținut 2 medalii de aur, 3 de argint și 5 de bronz (dintre care una pe echipe).
Despre mizele, intuițiile, obstacolele și principiile care au condus în final la concretizarea acestui proiect ne va vorbi chiar conf. univ. dr. Adina Dragomirescu, unul dintre inițiatorii și coordonatorii „Olimpiadei de Lingvistică”.
Reporter: Ce v-a motivat să concurați la Premiile Senatului Universității din București? Care a fost la început obiectivul dumneavoastră în eventualitatea câștigării Marelui Premiu, victorie confirmată mai târziu în realitate, dar pe care atunci nu aveați cum să o intuiți?
Adina Dragomirescu: Ideea de a candida la Premiile Senatului a venit, într-adevăr, din interiorul echipei noastre. Motivul principal a fost acela că ne doream o mai mare vizibilitate pentru această competiție care este cu adevărat specială, măcar pentru că privește o disciplină care nu se studiază la școală.
R.: Cum credeți că ar mai putea stimula excelența didactică și de cercetare Universitatea din București? Mizez acum pe forța propriului exemplu. În cazul echipei dumneavoastră, care a fost evenimentul/ideea care v-a adus împreună? Cum v-ați întâlnit, cum v-a venit această idee, cum v-ați distribuit rolurile și cum v-a ajutat Universitatea din București? Ce apreciați în prezent, ce ați vrea să se schimbe, e sprijinul oferit cercetătorilor de Universitate suficient de solid?
A.D.: Universitatea (și Facultatea de Litere implicit) ne-a ajutat mai ales prin prestigiul instituțional. Echipa s-a format timid la început, la sugestia unui grup de elevi de la Colegiul „Sf. Sava” din București, care au participat independent la faza internațională și au susținut înființarea unei competiții naționale, așa încât lotul României să fie reprezentativ și selectat dintr-un „bazin” cât mai larg. Nucleul inițial a fost format din Roxana Dincă, din Valentina Cojocaru și din mine. Dar după aceea am devenit o echipă adevărată, din care fac parte actualmente cadre didactice, doctoranzi și masteranzi de la Universitatea din București și cercetători de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”: Adnana Boioc, Mădălina Botez, Raluca Brăescu, Enida Cincora, Ștefania Costea, Ionuț Geană, Andreea Gruianu, Alexandra Louizou, Carmen Mîrzea Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Emanuela Timotin, la care se adaugă foști olimpici internaționali, mai ales Dan Mirea, Vlad Neacșu, Paul Helmer. Au fost și alți colegi care au ajutat de-a lungul timpului (Cătălina Corbeanu, Oana Niculescu, Carmen Răriș). Lucrăm foarte bine în această echipă, ne plac foarte mult participanții, care sunt extrem de inteligenți, și ne dorim să atragem cât mai mulți elevi spre această disciplină, poate chiar să o introducem în programul școlar. Ne bucurăm că în acești ani am reușit să obținem încrederea majorității elevilor participanți, de exemplu, după modelul fazei internaționale, am eliminat etapa de contestații, în locul căreia preferăm să le prezentăm elevilor rezolvările pe scurt și să le răspundem la întrebări, înainte de festivitatea de premiere. Sigur că mai sunt și nemulțumiți, dar, în general, este o atmosferă extrem de plăcută, chiar emoționantă uneori.
R.: Cum ați elaborat subiectele pentru Olimpiada de Lingvistică? Ce surse bibliografice ați folosit și după ce principiu v-ați ghidat în evaluarea elevilor? Ce v-ați propus să testați? După prima ediție, cea din 2013, cum apreciați implicarea liceenilor în acest nou „joc” intelectual? Cum s-au adaptat în fața subiectelor „exotice” și cum ați fost primiți în licee de profesorii de română? Cum a reacționat Ministerul în fața acestei inițiative proaspete?
A.D.: La început, am adaptat subiectele date la olimpiadele din alte țări. Cu timpul, am construit din ce în ce mai multe subiecte originale, folosindu-ne de gramatici sau descrieri fonologice ale unor limbi mai puțin cunoscute, de articole, de informații de pe internet. Această olimpiadă testează inteligența nativă, capacitatea de a face conexiuni, analogii, de a observa regularități. E o gândire matematică aplicată datelor lingvistice. Foarte mulți elevi au primit cu mult entuziasm această competiție, pentru că aici nu trebuiau să învețe pe de rost nimic, antrenamentul și inteligența fiind cheia succesului. Cu profesorii a fost un pic mai greu, acum taberele sunt împărțite, mulți ne susțin, dar sunt și profesori care nu văd rostul acestui concurs. Dar pentru noi e mult mai important impactul asupra elevilor.
R.: Ați recrutat viitori studenți la Litere din rândurile participanților la Olimpiada de Lingvistică?
A.D.: Din păcate, nu prea. Olimpiada nu este foarte populară printre elevii de la profilul umanist. Sigur, există și excepții. Dar suntem bucuroși că elevii cei mai buni la lingvistică sunt acceptați la Cambridge, Oxford etc. Pentru noi este o confirmare că facem bine selecția.
R.: Cine i-a pregătit pe laureații olimpiadei naționale de lingvistică pentru etapa următoare? Cum vi s-au părut acești liceeni cu gândire analitică, participaseră anterior la olimpiada de matematică, erau pasionați de limbi străine? Ce perspective aveau? De ce se înscriseseră la olimpiadă?
A.D.: Pregătirea pentru faza internațională o fac Roxana Dincă și Valentina Cojocaru, care îi și însoțesc pe elevi la acest nivel al competiției. Sigur că profesorii lor de la școală au adesea un rol foarte important, ca să nu mai spun de munca fiecăruia, pentru că, așa cum am mai spus, antrenamentul e esențial. Din lotul de la lingvistică fac adesea parte olimpici internaționali la fizică, matematică, biologie. Cei mai mulți vin din pură pasiune, din curiozitate. Foarte mulți sunt interesați de limbi mai puțin cunoscute, dar nu toți. Pe alții îi motivează pur și simplu ingeniozitatea exercițiilor, jocul intelectual.
R.: Vă propun un scurt joc imaginativ. Credeți că Noam Chomsky ar fi mândru de munca dumneavoastră și a echipei din care faceți parte? Care sunt „idolii” dumneavoastră, acei lingviști care v-au convins că studiul mecanismelor interne ale limbii are un rost?
A.D.: Poate că e puțin lipsit de modestie ce spun acum, dar, având în vedere că nu mă privește direct pe mine, ci pe Roxana Dincă și pe Valentina Cojocaru mai ales, îmi permit să o fac: lingviștii de la MIT, deci colegii de departament ai lui Noam Chomsky, sunt cei care au pregătit lotul SUA pentru olimpiada internațională, iar rezultatele noastre (care pot fi consultate aici) sunt comparabile cu cele ale americanilor. Cu siguranță exercițiile pe care le propunem noi sunt în spiritul gramaticii generative. Antrenamentul înseamnă sesizarea regularităților, a corelațiilor dintre fenomenele lingvistice, și aici ne întâlnim și cu tipologia lingvistică. Există exerciții care exploatează anumite fenomene cognitive și culturale. Folosim foarte mult rezultatele muncii de teren, descrierile gramaticale ale unor limbi mai puțin cunoscute, unele pe cale de dispariție. Așadar, olimpiada exploatează cu siguranță rezultatele mai multor domenii lingvistice într-un mod empiric.
