Facultatea de Sociologie și Asistență Socială organizează în cadrul Zilelor Porţilor Deschise o întâlnire cu scriitorul Vasile Ernu, care va prezenta cel de-al doilea volum din mica sa trilogie a marginalilor, Bandiţii. Evenimentul va avea loc joi, 6 aprilie 2017, la sala de Consiliu a Facultății de Sociologie și Asistență Socială (Str. Schitu Măgureanu, nr. 9, sector 5), începând cu ora 18:00.
Un băiat din Bugeac, crescut şi educat de o familie exemplară de sectanţi, descoperă o lume cu totul diferită de orice văzuse până atunci: altă etică, alte valori şi alte reguli. Iar oamenii ei arată, se îmbracă, vorbesc, gândesc, acționează şi cântă altfel. Aceasta e „împărăţia hoţilor” – oameni tatuaţi straniu, care au ales să-şi construiască o societate proprie, nesupusă instituţiilor oficiale, pentru care normalitatea e strict interzisă. Chiar şi sectanții îi consideră „îngeri căzuţi”. Dacă nu pot fi salvaţi, sunt aruncaţi în puşcării, unde ar trebui să fie reeducaţi, însă, pentru ei închisoarea înseamnă „acasă”, ba chiar este necesară dacă vrei să devii bandit. Tânărul din Bugeac e atras de aceşti marginali, după ce, întâmplător, se împrieteneşte cu un hoţ faimos, cu rang înalt, din Odessa, iar acesta devine un adevărat maestru pentru el. Astfel, pătrunde într-o lume necunoscută şi inaccesibilă în care descoperă tainele unei comunităţi pline de contrabandişti şi tâlhari, hoţi de buzunare şi prostituate, asasini şi cerşetori, care îşi pun totuși gaj viaţa pentru respectarea unui cod al onoarei. Bandiţii dezvăluie „în negativ” fața ascunsă, fascinantă a proscrişilor şi felul în care e văzut raiul de către cei ce trăiesc în infern.
,,Bandiții (prima Sectanţii), poate fi considerată un soi de filosofie aplicată, o poveste foarte atrăgătoare construită ca o contraparte literară la celebra A supraveghea și a pedepsi (M. Foucault). Dintre multele merite ale poveștii spuse de Vasile Ernu în Bandiții, cred că cel mai important este apropierea de zona marginalilor cu calm și înțelegere. Această înțelegere este menită să demitizeze această lume sordidă față de care noi, majoritarii, „fraierii” în termenii cărții, ne raportăm destul de pervers: pe de o parte îi detestăm și vrem să-i închidem într-o groapă cât mai adâncă a inconștientului nostru, pe de altă parte, ne lăsăm seduși de curajul lor.” (Maria Cernat).
