Secțiunea de Științe Sociale a Institutului de Cercetări al Universității din București (ICUB) organizează vineri, 28 octombrie 2016, un seminar public în care va fi discutată relația dintre birocrați și persoanele fără adăpost, realizat de bursierul ICUB Dr. Andrei Vlăducu. Seminarul va avea loc vineri, 28 octombrie 2016, la sediul ICUB – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (Campusul Panduri, Șoseaua Panduri, nr. 90), Sala 102, începând cu ora 15:00.
În prezent, la nivelul României aproximativ 1,2 milioane de persoane sunt angajate în aparatul birocratic. Aceștia reprezintă 26% din populația angajată la nivel național, o situație care transformă statul în cel mai mare angajator din țară. Birocrația este un spațiu social care are propriile sale principii de organizare, diviziune a muncii, ierarhie, raționalitate, imparțialitate, obiectivitate, predictibilitate și ethos. O componentă importantă a sistemului birocratic este reprezentată de armata de funcționari publici care interacționează direct cu cetățenii în desfășurarea activităților lor. Aceștia acționează discreționar în desfășurarea activității și sunt cunoscuți generic sub titulatura de birocrați la nivelul străzii (street-level bureaucrats).
Această categorie reprezintă un instrument important prin care statul încearcă să transforme societatea într-o entitate lizibilă. Procesul de lizibilitate este o caracteristică fundamentală a statului modern în încercarea acestuia de a identifica, observa, număra, agrega și monitoriza elementele care îl interesează, indiferent dacă discutăm depre pământ, pășuni, orașe sau oameni, pentru a taxa și controla mai bine teritoriul pe care îl guvernează.
Având în vedere că persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială care trăiește în sărăcie extremă și deprivare socială, constituie un exemplu foarte bun de categorie socială care este direct dependentă de activitatea birocraților de la nivelul străzii, fiind afectată de politicile discreționare ale acestora.
Principala întrebare de cercetare este cum își exercită birocrații de la DGASPC, Sector 3 București, politicile discreționare în relația cu persoanele fără adăpost și cum negociază interacțiunea dintre beneficiarii lor și alte instituții birocratice precum poliția, serviciile de asistență medicală; instituții care intervin în procesul de integrare socială a persoanelor fără adăpost? Alte întrebări de cercetare se referă la modul în care birocrații confruntă dilema politici publice-realitatea din teren (policy-practical dilemma), în condiții de resurse limitate, atunci când lucrează cu persoanele fără adăpost și cum încearcă să transforme statul această categorie socială dintr-o unitate ilizibilă într-una lizibilă.
Andrei Vlăducu are un doctorat în științe politice obținut în iulie 2015 la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, fiind specializat în arhitectura deciziei, economie comportamentală și reguli de vot. În prezent este profesor asociat la Departamentul de Științe Politice (SNSPA) unde predă un curs de Experimente în Științele Politice și la masteratul de Economie Comportamentală (Departamentul de Administrarea Afacerilor, UB) unde predă un curs de Economie Experimentală.
