Apărut la Editura Universității din București, în 2016, volumul Dramaturgia suedeză contemporană: de la text la spectacol, abordează tematica teatrului suedez dintr-o dublă perspectivă, una textuală și una spectacologică. Studiul de față este primul de acest fel, din perspectivă românească, reprezentând o variantă revizuită și adăugită a tezei de doctorat susținută de către Carmen Vioreanu la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ,,I.L. Caragiale.”
Carmen Vioreanu, autoarea volumului, este lect. univ. dr. la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, și fondatorul și îndrumătorul Cercului de Studii Scandinave din cadrul Universității din București. Traducătoare a 80 de piese de teatru, Carmen Vioreanu este și o foarte bună cunoscătoare a practicii teatrale din spațiul scandinav și a modului în care relația regizor-dramaturg contribuie la promovarea scenică a dramaturgiei contemporane. Interesul pentru tema volumului se bazează pe experiența de autor dramatic și pe cea de regizor, Carmen Vioreanu realizând șase piese scrise în perioada 2001-2006, un spectacol al unui text propriu și un spectacol-lectură cu piese de teatru suedeze și norvegiene, traduse în limba română.
Teza este compusă din trei capitole mari și trei anexe care cuprind fișa spectacolului ,,Frig”, fragmente din piese suedeze contemporane traduse în limba română și o listă cu piesele suedeze contemporane montate în România în perioada 2002-2016.
Capitolul 1, ,,Textul dramatic și spectacolul: evoluții și tendințe conceptuale”, este un capitol teoretic care se axează pe conceptele de dramaturgie și text, stadiile textului dramatic, conceptul de spectacol, relația text-spectacol și recepția publicului. Capitolele 2 și 3 constituie sistematizarea unor practici teatrale în dramaturgia suedeză contemporană. Capitolul 3 redă o perspectivă diacronică a analizei spectaculare, un studiu aplicat pe spectacolul ,,Frig”, regizat de Lars Norén. Scopul capitolului 2 este acela de a stabili tendințele dramaturgiei suedeze contemporane de la Strindberg încoace. În mod firesc, o parte din acest capitol conține o analiză succintă a operei dramaturgice a lui Strindberg, scopul fiind acela de a extrage ,,miezul” creației dramaturgice strindbergiene și de a căuta viziunea sa regizorală în procesul creării textului dramatic.
Spre sfârșitul capitolului 2, autoarea a urmărit să stabilească factorii care au dus la evoluția teatrală în Suedia în secolul XX și începutul de secol XXI. Evoluția în structura dramatică și în tematica abordată, teatrul experimental al anilor ʽ60-ʽ70, teatrul pentru copii, teatrul feminist, tendințe, structură, acceptarea pieselor suedeze contemporane pe scenele din Suedia, recepția publicului – toate acestea au fost principalele direcții de cercetare.
Mai multe detalii despre volumul Dramaturgia suedeză contemporană: de la text la spectacol de Carmen Vioreanu, dar și despre cărțile publicate la Editura Universității din București pot fi consultate aici.
