Universitatea din Bucureşti anunţă cu regret trecerea în nefiinţă a profesorului Mihai Mitu, slavistica românească suferind o nouă pierdere. În ziua de 24 noiembrie 2017 ne-a părăsit un om sensibil, înzestrat cu discreție și modestie, un om învățat, pasionat de carte și cunoaștere.
Născut la 21 februarie 1936 în localitatea Câmpulung-Muscel, prof. univ. dr. Mihai Mitu a urmat cursurile elementare și liceale la București, iar în 1954 a absolvit ca șef de promoție Școala medie de activiști culturali și bibliotecari. Mihai Mitu și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, specialitatea limbă și literatură polonă, pe care a absolvit-o în 1959, fiind angajat, în același an, ca preparator la Catedra de limbi slave sudice. Parcurge toate treptele ierarhiei didactice, devenind profesor universitar în anul 1999.
Profesorul Mihai Mitu s-a dedicat cu devotament activității didactice, fiind apreciat de zeci de generații de studenți. A fost titularul cursului de Slavă veche și slavonă românească, pe care l-a preluat cu responsabilitate de la academicianul și profesorul Gheorghe Mihăilă, al cărui colaborator apropiat i-a fost ani de-a rândul. Acestui curs I s-au adăugat cel de Gramatică comparată a limbilor slave și cel de Paleografie slavo-română.
După 1990, profesorul Mihai Mitu a ținut cursul și seminarul de Limbă polonă contemporană, cursul de Introducere în filologie, de Istoria slavisticii și pe cel de Istorie culturală româno-slavă. O recunoaștere a meritelor sale de cadru didactic universitar și de cercetător în domeniul slavisticii a constituit-o abilitarea sa, în anul 2003, de a îndruma activitatea doctoranzilor în specialitatea „Lingvistică slavă și istoria slavisticii”.
Profesorului Mihai Mitu îi datorăm elaborarea unor lucrări didactice cu certă valoare științifică, cum ar fi capitolul Lexicul din reputatul manual universitar Slava veche și slavona românească (coord. Pandele Olteanu, Editura didactică și pedagogică, București, 1973) și volumul Slavona românească. Studii și texte (Editura Universității București, ed. I și a II-a, 2002, 2005).
Prestația sa de calitate la catedră a fost dublată de preocupări științifice diverse din domeniul larg al filologiei slavo-române, concretizate în articole, studii și cărți. Enumerăm câteva volume reprezentative, grăitoare pentru direcțiile de cercetare predilecte ale prof. univ. dr. Mihai Mitu: Cercetări lingvistice și literare româno-slave, EUB, 1996, Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, Ed. Atos, 1998, Studii de etimologie româno-slavă, București, ed. Univers Enciclopedic, 2001, Cercetări etimologice și lexico-semantice, București, Ed. Academiei, 2006, Româno-Polonica. I. Studii de istorie culturală, EUB, 2007.
De-a lungul anilor, prestigiul specialistului Mihai Mitu s-a construit și consolidat pe plan național și internațional – dovadă numeroasele sale participări la manifestări științifice de anvergură în țară și străinătate și la 7 congrese internaționale ale slaviștilor, ocazii cu care a devenit cunoscut în lumea slavisticii românești și străine. În acest sens se înscriu și colaborările la alcătuirea Bibliografiei internaționale de lingvistică slavă (la care profesorul a colaborat din 1992) și la cea a Enciclopediei istoriografiei literare polone (din 1995). Tot o colaborare, de data aceasta la ediția jubiliară a Bibliei de la București (1688), i-a adus profesorului Mihai Mitu decernarea premiului “Timotei Cipariu” al Academiei Române pe anul 1998.
Trecerea în neființă a omului de cultură, a profesorului, a cercetătorului, a traducătorului Mihai Mitu lasă un mare gol, cu tristețe constatăm că rândurile slaviștilor români se răresc. Mihai Mitu rămâne printre noi în amintirea celor care l-au cunoscut, în amintirea generațiilor de studenți, în istoria slavisticii universitare bucureștene. Lucrările sale vor continua să fie citite, numele său va continua să fie pomenit cu respect.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
